Gandestete la un univers...

in care tu nu esti nici macar un personaj undeva intr-un salon a ultima masa asezat cu spatele. Asta inseamna ca nu existi in universul asta plin de ura conflicte si cate un strop de fericire cazut undeva pe pamant dintr-o frunza pe care cineva a rupt-o si care isi varsa sangele albicios pe trotuarul mizerabil. Existi, existi chiar daca nu esti in scena asta sau capitolul asta sau cartea asta, tot timpul apare o carte noua poate o sa fi si tu acolo sau nu, nu te dai batut sa te zbati pana nu mai ai energie si atunci sa te enervezi si sa incerci din nou. Atunci cand cazi nu trebuie sa te ridici trebuie sa ramai destul acolo ca atunci cand te ridici sa fi deasupra celorlalti si sa privesti jos si sa nu faci nimic fiindca fiecare trebuie sa se descurce singur nimeni nu traieste vesnic. Dar daca esti un personaj secundar de ce sa te gandesti ca nu esti important gandestete ca te plimbi intr-o gradina prin care au trecut mii de alti oameni inaintea ta, de ce sa nu crezi ca prezenta ta acolo nu conteaza, fiecare centimetru cub de CO2 expirat conteaza fiecare planta pe langa care treci creste fiindca tu expiri acolo si o sa te simti mai bine (garantat).