Sweet Summer

Cu temperaturi extreme se apropia vara se anuntasera temperaturi de 35 de grade la umbra. Dar oricum nu conta temperatura corpului era mai ridicata si trebuia sa iti multumesc tie, nu simteam frig,cald,vant,ploaie. Ciudat cum toate lucrurile se intampla exact cand nu te astepti, nu ma asteptam sa te indragostesti nu de mine oricum, ma asteptam sa treaca cativa ani pana macari sa reusesc sa plantez o samanta de iubire in inima ta. "It was a sweet summer" cum ar spune orice englez ca sa isi exprima fericirea si bucuria pe care le-a acumulat in timpul veri, si chiar asa a fost nu ma mai puteam satura puteam sa stau sa te privesc in continuu, ma faceai sa zambesc indiferent de starea generala un inger asta erai un inger caruia i sa facut mila de mine. Inger cu par lung roscat ochi verzi si zambet sfasietor. Si asa treceau zilele jucandu-ma cu parul tau, plimbandu-mi degetele pe fata ta, lucru ce te facea sa adormi cu capul sprijinit de mine. M-am schimbat asa de mult de atunci nu mai recunoste infatisarea e aceiasi dar eu nu sunt nu mai zambesc nu ca inainte, nu mai am ochi jumatate verzi n-a ce sa-i faci, am incercat sa dau de tine dupa ce ai plecat dar nu am reusit sa aflu nimic. Si stiu ca oricine ar citi asta probabil nu ar crede ca e vorba de mine dar chiar asa e, pacat ca nu ma stiati inainte, tot timpul fericit tot timpul optimist, tot timpul la fel. Si daca nu ma credeti nici acum intrebati pe cine ma cunoaste bine cum eram si daca vreodata va intrebati de ce sunt asa acum ganditiva la ce e scris aici si o sa gasiti raspunsul

La cererea cititoarei...

as vrea sa spun simplu si direct ceea ce simt/gandesc ar fi mult mai simplu decat sa te las sa iti bat capul cu ce scriu dar ar fi extrem de plictisitor asa ca... .Nu stiu cu ce sa incep sa incep prin faptul ca stiu ca nu stiu nimic despre ce simti si ce gandesti tu, parca te cunosc de vieti intregi dar tot nu stiu ce-ti trece prin cap. Si tinand cont ca eram sigur ca o sa aflu as putea zice ca m-am dezamagit si ca am gresit cand am avut incredere in mine, mi-ai dovetit contrariu ca in multe alte situatii. Norocul meu cu fiecare greseala pe care o fac invat ceva nou. Raman repede fara idei nu pot sa scriu pagini intregi deabia daca am reusit sa storc ceva acuma cateva ganduri clare, prea multe lucruri pe cap prea multe stari de spirit prea multa tristete prea mult din tot. Ce frumos apune soarele pacat ca nu e nimeni cu care sa ma uit la el ar fi facut timpul sa treaca mai repede dar asta ar fi insemnat ca ceasul morti s-ar apropia mai repede? Oricum ar fi meritat. As vrea sa imi pot scoate inima sa vad ce s-a intamplat cu ea pe pariu ca sangereaza pe mijloc probabil de la atata moarte ai putea zice ca sunt un Omen unde sunt eu ceva rau se intampla. M-as impaca cu idea daca as stii ca e adevarata ca scopul meu aici e s-a aduc moarte macar as avea unul. Uite soarele e superb oare din Rai vezi soarele sper ca da n-as vrea ca persoanele pe care le-am vazut murind sa rateze asta.

Te vad trecand pe strada incerc sa imi intorc privirea, stiu ca nu ma vei uita pentru ce ti-am facut. Pentru o secunda ma privesti in ochi, esti rece, un iceberg de care titanicul meu s-a lovit violent si s-a scufundat in adancurile marii, pt totdeauna. Nimeni nu are puterea sa ridice epava contorsionata, e prea mult intuneric iar presiunea e uriasa, incet incet incep sa cedez, mie dor de mirosul pieli tale, dor de atingerea aceia tandra, de buzele tale carora nu puteam sa le spun nu. Nu te pot cauta nici nu iti stiu tot numele esti o fantasma, nu stiu daca te-as putea inlocui vreodata dar stiu ca imi vei bantui visele pana la sfarsitul vietii mele, iar ochi tai de culoarea verde inchis vor fi cu mine cand voi singur.

Gandestete la un univers...

in care tu nu esti nici macar un personaj undeva intr-un salon a ultima masa asezat cu spatele. Asta inseamna ca nu existi in universul asta plin de ura conflicte si cate un strop de fericire cazut undeva pe pamant dintr-o frunza pe care cineva a rupt-o si care isi varsa sangele albicios pe trotuarul mizerabil. Existi, existi chiar daca nu esti in scena asta sau capitolul asta sau cartea asta, tot timpul apare o carte noua poate o sa fi si tu acolo sau nu, nu te dai batut sa te zbati pana nu mai ai energie si atunci sa te enervezi si sa incerci din nou. Atunci cand cazi nu trebuie sa te ridici trebuie sa ramai destul acolo ca atunci cand te ridici sa fi deasupra celorlalti si sa privesti jos si sa nu faci nimic fiindca fiecare trebuie sa se descurce singur nimeni nu traieste vesnic. Dar daca esti un personaj secundar de ce sa te gandesti ca nu esti important gandestete ca te plimbi intr-o gradina prin care au trecut mii de alti oameni inaintea ta, de ce sa nu crezi ca prezenta ta acolo nu conteaza, fiecare centimetru cub de CO2 expirat conteaza fiecare planta pe langa care treci creste fiindca tu expiri acolo si o sa te simti mai bine (garantat).

.

(Imi cer scuze de la inceput pentru diferitele idei neterminate). Cand ceva dintr-un spune sa actionezi si tu nu o faci te-ai intrebat vreoadata de ce nu o faci? De frica? Frica n-ar trebui sa fie mai puternica decat sentimentele tale ar trebui sa fi in stare sa o invingi sa fi mandru de faptul ca ai trecut peste ea frica nu e un obstacol, e ceva care iti pune in evidenta calitatile tale. Ce motive ar mai putea fi, rusinea? Nimic mai jenant decat sa te duci la acel cineva si sa faci ce ar trebui heh, situatia nu trebuie gandita asa, defapt situatia nu trebuie gandita deloc faci prima chestie care iti trece prin cap (ma rog de obicei nu functioneaza dar merita incercat cine stie). In rest ce ar mai putea fi pai in afara de frica, emotii poate pura prostie. Sa fi destul de prost sa crezi ca nu esti destul de bun, nu esti tu in masura sa spui asta auto-evaluarile sunt in general eronate. Lasa persoana respectiva sa te evalueze esti subiectul nu poti avea opinia ta oricare ar fi aia oricum nu conteaza. Mai sunt destule dar mai trebuie sa ma gandesc la ele a si eu stau bine doar cu teoria practica e la pamant.

Vreau sa iti multumesc...

Pentru faptul ca esti inca aici, pentru faptul ca ma ierti, pentru faptul ca esti tot ce imi trebuie, pentru ca esti acolo tot timpul, pentru ca iti pasa. Esti ceea ce ar trebui toti cretini de varsta mea sa aiba, esti fata aia intelegatoare, matura, desteapta, fata aia care te iubeste dar despre care nu poti sa spui ca e indragostita de tine, fata aia visatoare, fata aia care stie exact ce simti si cand o simti, fata aia care stie ce sa spuna ca sa-ti faca ziua mai frumoasa, fata care are nevoie de ajutor dar care nu-l accepta, fata aia care tot timpul are idei absolut geniale (chiar daca nu vrei sa o recunosti), fata sensibila, fata care te face sa uiti de necazuri (creandu-ti altele), pe scurt fata aproape perfecta.

Probably The End

Fiecare persoana face greseli pacat ca ale mele sunt iremediabile, nu stiu poate am un talent inascut sa stric prieteni, relatii si sa fac persoane importante din viata mea sa sufere. Ma pregateam sa se intample asta dar nu asa repede oricum as fi plans si n-am fi dormit si m-as fi simtit ca un gunoi cam in aceiasi masura, adevarul e ca nu esti niciodata pregatit sa lasi pe cineva sa plece din viata ta. Si stiind ca e doar vina mea ei bine nici asta nu ajuta. Nici macar n-ar trebui sa scriu asta nici macar nu a fost idea mea, daca se intampla ce cred eu probabil nu o sa mai scriu niciodata. Vreau sa ii multumesc pentru tot si sa imi cer scuze ca nu i-am zis niciodata cat de mult o iubesc. Si imi iau ramas bun poate pentru totdeauna,daca nu o sa mai vorbim iti urez noroc in viata sunt convins ca o sa reusesti cam tot ce iti propui, poate ramas bun... Blackbird (si asculta melodia cu numele asta)